Pompa cu tocător: când ai nevoie de ea și ce verifici înainte să o cumperi
De ce o pompă cu tocător nu se alege ca o pompă obișnuită
Când un bazin vidanjabil sau o stație de colectare primește și apa de la toaletă, pompa din el nu întâlnește doar apă cu nisip sau nămol. Întâlnește hârtie igienică, șervețele umede, fibre textile și resturi lungi care se încurcă și se fac ghem. O pompă cu tocător are la intrare un cuțit care mărunțește aceste resturi înainte să ajungă în pompă și în conducta de refulare. Fără el, fibrele se înfășoară, se adună în corpul pompei și opresc curgerea.
Greșelile la acest tip de pompă se plătesc scump, pentru că bazinul se umple cât timp pompa stă. Cele mai frecvente le auzim la telefon: o pompă de drenaj pusă într-o fosă care primește apa de la toaletă, o pompă monofazată mare cumpărată fără tabloul electric de care are nevoie ca să pornească, o pompă aleasă după debitul maxim din catalog, nu după înălțimea reală la care trebuie să urce apa.
În acest ghid afli ce face tocătorul, când ai nevoie de el, cum deosebești o pompă care se bagă direct în priză de una care cere tablou separat, cum citești curba debit-înălțime și ce verifici la construcție și la montaj. Exemplele cu cifre vin din fișele tehnice ale producătorului; pentru modelul tău, valorile exacte sunt în manualul producătorului.
Ce face tocătorul și cum lucrează o pompă cu tocător
Tocătorul este un cuțit așezat chiar la gura de aspirație a pompei, care se învârte odată cu motorul. Tot ce intră în pompă trece întâi prin el: fibrele textile, hârtia, șervețelele și resturile filamentoase sunt tăiate mărunt, ca să nu înfunde pompa și conducta de refulare. Ce iese pe partea cealaltă este un amestec de apă și bucăți mici, care curge mai departe prin țeavă fără să se agațe de coturi și de clapete.
Utilizările pentru care producătorii recomandă o pompă cu tocător sunt clare: golirea bazinelor vidanjabile și a bazinelor de colectare de la case, care primesc și apa de la toaletă; apele uzate cu solide și fibre; apa de ploaie și zonele inundate, acolo unde pompa trebuie să lucreze fără întreruperi.
Un efect practic al mărunțirii este că racordul de refulare poate fi relativ mic. La o pompă cu tocător mică, monofazată, racordul are 1½ țoli, iar la una monofazată mai mare are 2 țoli. Asta face mai simplă legarea la o conductă sub presiune care duce apa până la canalizare sau până la un punct de descărcare aflat mai sus ori mai departe de bazin.
Când e obligatorie pompa cu tocător și când îți ajunge una de drenaj
Regula de lucru este simplă: dacă în bazin ajunge apa de la toaletă, chiar și numai de la o baie, alegi o pompă cu tocător. Dacă bazinul primește doar apă de ploaie, apă din subsol sau apă cu nisip și nămol, fără resturi fibroase, îți ajunge o pompă de drenaj sau una pentru ape murdare fără tocător. Iată, pe scurt, cum se împart situațiile:
- Apă de ploaie, subsol inundat, drenaj în jurul casei: pompă de drenaj sau pentru ape murdare, de preferat cu plutitor.
- Apă încărcată cu particule în suspensie, fără fibre: pompă cu rotor vortex, care lasă să treacă bucăți până la un anumit diametru.
- Bazin vidanjabil sau stație de colectare cu apă de la toaletă: pompă cu tocător, aleasă după înălțimea și distanța până la punctul de descărcare.
Pompa vortex este sursa celei mai dese confuzii. Rotorul ei este retras în corp și creează un vârtej, așa că bucățile trec prin pompă fără să lovească mult rotorul. O pompă de drenaj vortex din inox, ca exemplu, lasă să treacă solide de până la Ø 28 mm, ridică apa până la 7,4 m (varianta de 1050 W) sau 9,8 m (varianta de 1350 W) și scoate maximum 200–300 l/min. Producătorul o recomandă pentru apă încărcată și lichide cu solide în suspensie. Nu are tocător și nici nu există unul care să se monteze pe ea.
Un caz pe care îl auzim des la telefon: un client a pus o pompă de drenaj vortex nouă într-o fosă care primește și apa de la toaletă. După aproximativ patru săptămâni pompa a trebuit înlocuită, iar el ne-a întrebat dacă i se poate adăuga un tocător. Nu se poate. Tocătorul nu este un accesoriu: la producători el există doar ca serie separată de pompe, cu corpul și rotorul lor. Alegerea corectă, de la început, era o pompă cu tocător.
Pompele cu tocător le găsești în categoria de pompe submersibile pentru ape murdare, iar pentru apa de ploaie și pentru subsol rămân potrivite pompele de drenaj.

Pompa monofazată: condensator în pompă sau tablou separat
Motoarele monofazate ale pompelor pornesc și lucrează cu ajutorul unui condensator. La pompele mici, el este montat în pompă: o pompă cu tocător mică, monofazată, de 1,2 kW putere absorbită și 5,3 A, vine cu condensatorul integrat și cu protecție termică a motorului, deci se bagă direct în priză, fără tablou de comandă.
La pompele monofazate mai mari lucrurile se schimbă. Un exemplu din aceeași gamă: o pompă cu tocător de 1,5 kW (2 CP) la ax, cu 3 kW putere absorbită și 13,6 A, are nevoie de un tablou electric extern. Tabloul trebuie să conțină condensatorul de mers (50 µF, respectiv 35 µF la mărimea de 1,5 CP), condensatorul de pornire (80 µF) și un întrerupător de protecție. El nu este inclus în pompă, iar fără el pompa nu pornește.
Aici e capcana cea mai neplăcută la cumpărare: compari două pompe doar după debit și înălțime și nu observi că una se bagă în priză, iar cealaltă cere tablou. Abia la montaj afli că îți lipsește tabloul, plus electricianul care îl montează. Înainte să cumperi, caută în fișa tehnică sau în manualul producătorului dacă scrie „condensator integrat” sau dacă e nevoie de tablou extern. Dacă nu e clar, sună-ne și verificăm împreună.
Pompele cu tocător trifazate, la 400 V, merg în aceeași gamă până la 7,5 kW și până la 54,6 m înălțime de pompare. Sunt gândite pentru clădiri mari și pentru industrie. Au nevoie de alimentare trifazată și de un tablou de comandă și protecție potrivit motorului, deci nu merg într-o casă care are doar alimentare monofazată.
Debitul și înălțimea: cum citești curba unei pompe cu tocător
Cifrele mari din catalog, debitul maxim și înălțimea maximă, nu apar niciodată împreună. Pompa cu tocător mică din exemplul de mai sus are un debit maxim de 220 l/min și o înălțime maximă de 19 m. Debitul maxim apare însă doar aproape de zero metri, iar la 19 m pompa nu mai scoate practic nimic. Ce te interesează este punctul în care lucrezi tu. Curba reală a aceleiași pompe arată așa:
- 200 l/min la o înălțime de 7,8 m;
- 150 l/min la 11,9 m;
- 100 l/min la 14,8 m;
- 50 l/min la 17,1 m.
Înălțimea de lucru nu este doar diferența de nivel dintre fundul bazinului și punctul de descărcare. La ea se adaugă pierderile din conductă: fiecare metru de țeavă, fiecare cot și fiecare clapetă de reținere cer și ele o parte din presiune. La o pompă cu tocător contează mult, pentru că refularea merge adesea departe, până la canalizarea stradală. Cum estimezi pierderile pe furtun și pe conductă afli din ghidul general despre pompa submersibilă.
Alege cu rezervă. Dacă îți iese o înălțime totală de, să zicem, 10–11 m, o pompă a cărei înălțime maximă este tot pe acolo va lucra la limită, cu debit mic și cu motorul încălzit. Pompa mică din exemplu dă încă 150 l/min la aproape 12 m, deci ar acoperi confortabil cazul. Modelul monofazat mai mare urcă până la 22,1 m și scoate maximum 300 l/min, pentru trasee mai lungi sau mai înalte. Pentru modelul tău, citește curba din fișa tehnică a producătorului; cifrele de aici sunt doar un exemplu, orientativ.
Plutitorul, tabloul de comandă și pornirea automată
O pompă dintr-un bazin de colectare trebuie să pornească singură când nivelul urcă și să se oprească înainte ca apa să scadă prea mult. Unele pompe cu tocător au o variantă cu plutitor montat pe ele, care le pornește și le oprește automat. Varianta de bază a aceleiași pompe nu are plutitor și merge doar când o bagi în priză sau când o comandă un tablou.
Dacă pompa nu are plutitor, îi poți adăuga un întrerupător flotant separat sau un tablou de comandă cu plutitoare de nivel. În magazin găsești, la accesoriile pentru pompe și hidrofoare, plutitoare și tablouri electrice pentru pompe monofazate și trifazate, de la mărci precum Pedrollo și Ebara. Pentru pompele monofazate mari, care cer condensatoare externe, tabloul se alege după puterea, curentul și condensatoarele cerute în manualul pompei.
Contează și de câte ori pornește pompa într-o oră. Modelul monofazat mai mare din exemplu admite cel mult 20 de porniri pe oră. Dacă plutitorul este reglat cu o diferență prea mică între nivelul de pornire și cel de oprire, sau dacă bazinul este foarte mic, pompa pornește și se oprește des, iar motorul se încălzește. Lasă între cele două niveluri un volum suficient de apă și respectă nivelul minim de oprire cerut în manual.

Construcția: cuțitul, etanșarea, materialele și adâncimea de imersie
Cuțitul este piesa care lucrează cel mai greu, așa că materialul lui contează. La pompa mică din exemplu este din oțel inoxidabil călit, AISI 440C, un oțel dur, folosit tocmai la piese care taie. Corpul pompei este din fontă, mantaua motorului din inox, iar rotorul deschis din alamă. La modelul monofazat mai mare, corpul și rotorul sunt din fontă, iar motorul lucrează în baie de ulei.
Etanșarea arborelui decide cât timp stă apa uzată departe de motor. Pompa mică din exemplu are dublă etanșare mecanică cu barieră de ulei și fețe din carbură de siliciu, un material foarte dur, potrivit pentru lichide cu particule. Are și un protector termic în motor, care oprește pompa când se încălzește peste limită. Caută aceste detalii în fișa tehnică: la apă uzată, dubla etanșare cu barieră de ulei protejează motorul mai bine decât o etanșare simplă.
Adâncimea de imersie este următoarea cifră pe care o compari cu bazinul tău. Pompa mică din exemplu poate lucra scufundată până la 5 m, pe când cea mare, cu motor în baie de ulei, până la 20 m. Lichidul admis la modelul mic are între 0 și 40 °C, cablul este de tip H07RN-F, lung de 10 m, iar pompa cântărește 16,5 kg. Verifică dacă cablul ajunge la priză sau la tablou fără prelungitor improvizat.
Montajul, siguranța și întreținerea
Nu coborî niciodată într-un bazin vidanjabil sau într-o stație de colectare: acolo se adună gaze toxice care pot face un om să-și piardă cunoștința foarte repede. Tot montajul se face de sus. Pompa se coboară și se ridică de frânghia, lanțul sau mânerul ei, niciodată de cablu. Cablul nu este făcut să țină greutatea, iar o smucitură îi poate strica intrarea etanșă în motor.
Pompa care stă în apă se alimentează doar dintr-un circuit cu întrerupător diferențial de 30 mA și cu împământare corectă. Tabloul electric, acolo unde e nevoie de el, îl montează un electrician autorizat, în afara bazinului, ferit de apă și de gaze. Pe conducta de refulare se pune o clapetă de reținere, ca apa să nu se întoarcă în bazin la oprire, și un robinet care îți permite să scoți pompa fără să golești toată conducta.
Ca pompa să țină, ai grijă ce ajunge în ea. Tocătorul este făcut pentru fibre, hârtie și resturi moi, nu pentru pietre, nisip mult, bucăți de metal sau de lemn, care uzează ori blochează cuțitul. Ce anume admite modelul tău scrie în manual. Pe bricolando.ro produsele vin cu manualul producătorului pe pagina lor, iar asistentul de pe site îți răspunde pornind de la el.
Scoate pompa periodic, cu curentul oprit și ștecherul scos din priză, și uită-te la cuțit și la gura de aspirație. Nu pune mâna pe cuțit cât timp pompa este legată la curent, chiar dacă stă: plutitorul o poate porni oricând. Clătește pompa cu apă curată, verifică dacă se învârte liber și dacă cablul nu are tăieturi sau zone tocite. La pompele cu ulei în motor sau în camera de etanșare, verificarea și schimbul uleiului se fac la intervalele din manual.
Întrebări frecvente despre pompa cu tocător
Pot pune o pompă de drenaj într-o fosă cu apă de la toaletă?
Nu este recomandat. Pompele de drenaj și cele vortex lasă să treacă particule, dar nu taie fibrele, hârtia și șervețelele, care se pot aduna în pompă sau în conductă. Pentru apa de la toaletă alegi o pompă cu tocător.
Pot adăuga un tocător la pompa pe care o am deja?
Nu. Tocătorul face parte din construcția pompei, împreună cu corpul și rotorul ei. La producători el există doar ca serie separată de pompe, nu ca piesă de montat pe o pompă de drenaj sau vortex.
De unde știu dacă pompa monofazată are nevoie de tablou?
Din fișa tehnică și din manual: caută dacă are condensatorul integrat și dacă se poate conecta direct la priză. Pompele mici au de obicei condensatorul în pompă, iar cele monofazate mai mari pot cere un tablou extern cu condensatoare și protecție, care nu este inclus.
Trebuie scoasă pompa din bazin peste iarnă?
Dacă stă într-un bazin adânc, sub nivelul de îngheț, și lucrează tot anul, de regulă rămâne pe loc. Dacă bazinul este puțin adânc sau conducta de refulare trece prin zone care îngheață, citește pașii din ghidul despre pompele și instalațiile de apă iarna.
Concluzii: ce verifici înainte să cumperi o pompă cu tocător
Pornește de la ce ajunge în bazin. Dacă primește apa de la toaletă, ai nevoie de o pompă cu tocător, nu de una de drenaj sau vortex, iar tocătorul nu se poate adăuga mai târziu. Apoi calculează înălțimea totală, cu pierderile din conductă, și citește curba pompei în punctul tău de lucru, cu rezervă, nu după debitul maxim din catalog.
La pompele monofazate verifică dacă au condensatorul integrat sau cer tablou extern, montat de un electrician. Uită-te la plutitor, la numărul maxim de porniri pe oră, la cuțit, la etanșare și la adâncimea de imersie. Siguranța nu se schimbă: diferențial de 30 mA, împământare, iar în bazin nu coboară nimeni.
Pompele cu tocător monofazate și trifazate, de la Pentax și Pedrollo, sunt în categoria de pompe submersibile pentru ape murdare, din gama de pompe și hidrofoare. Dacă nu ești sigur ce model ți se potrivește sau dacă îți trebuie și tablou, sună-ne la 0771 389 846 și verificăm împreună datele bazinului tău.


Adaugă o recenzie
Your email address will not be published. Required fields are marked *
You must be logged in to post a comment.